La o barfa

Pe data de 01.01.2012 am iesit din casa cu gandul sa ajung intr-un parc sa ma plimb linistit.

Zis si facut, am iesit din casa in viteza, pana la usa am luat si aparatul foto, pe care binenteles l-am ascuns sub haina.

Ma sui in autobuz si aparatul iese nstingherit de sub haina. Observ ca sunt studiat de un cuplu, care aveau un bebe in carucior, dupa doua statii domnul isi face curaj si vine la mine cu rugamintea de a ma uita la aparatul foto deoarece acesta nu mai focalizeaza. Binenteles ca nu il refuz si iaca ma trezesc cu un aparat in mana si ca o persoana care nu crede tot ce aude, testez aparatul si vad ca intradevar nu focalizeaza. Ma joc putin in meniu, dupa care i-l returnez cu mesajul “perfect functional”. Trebuie sa recunos ca pe langa multumiri mi s-a spus ca pot face poze bebelului care era foarte smecher  (cand nu era bagat in seama scancea si scotea tot felul de sunete).

Ajung la destinatie, statia in care trebuie sa cobor pentru a beneficia de linistea cautata ….

Intru in parc, o mare de lume, toti iesisera sa faca poze, sa bea un pahar de vin fiert si alte asemenea. Dar ca tot tabloul sa fie complet apar si niste personaje (ca sa nu fiu acid in exprimare) care erau insotite de consoarte sau cum or vrea ele sa se numeasca si care binenteles isi etaleaza neamul prost (scotand sunete de imperechere precum se spune ” i-auzi  …. und’ ti-e locul……”). Dupa aceste evenimente am preferat sa ies cat se poate de repede din parc si sa ma plimb pe stradute laturalnice.

Pana la final scopul de a ma plimba a fost atins, acela de a face o fapta buna (desi nu era in plan) atins, asa ca nu mi-a ramas decat un drum spre casa.

Lunea trecuta de ziua marinei abia asteptam sa ies la o plimbare prin parc.

Dupa mai multe conversatii avute cu mai multe persoane legate de aceasta iesire m-am hotarat sa ies la o sedinta foto, deoarece unii dormeau altora le era lene si alte motive de genul asta.

Asa ca mi-am luat aparatul si obiectivele de care prevedeam ca voi avea nevoie.

Odata ajuns acolo mi-am luat o apa plata la jumate pe care am platit mai mult decat face, adica aproape de 3 ori pretul normal, nu la un restaurant ci la bodega de la intrare.

Dupa minute bune de plimbare prin parc de la intrearea de la Arcul de Triumf pana la cea de la Televiziune de acolo la intreare dinspre bulevardul Beijing, nu am gasit nimic interesant de fotografiat (aceeasi tarani care scuipau pe jos seminte, sa zicem, aruncau hartiile tot pe jos, la fel si mucurile de tigara desi aveau scrumiere).

Am zis ca ar fi bine sa cobor inspre lac. Si iaca o iau usor pe aleea de langa amfiteatru, o gramada de biciclisti de weekend, care nu stiau sa mearga pe bicicleta.

In sfarsit am ajuns la lac, unde pet-urile pluteau pe post de vaporase …. ca de era doar ziua marinei …

Asa ca m-am oprit la lebede sa le fac niste poze,

Dupa ce am facut cateva zeci de poze, din care pe sufletul meu sunt numai cateva, motivul fiind eu si mana mea stanga.

Dupa multa plimbare prin parc, trebuie sa recunosc ca am reusit sa dau o tura de parc si dupa ce am terminat-o au ajuns si prietenii mei si ne-am mai plimbat pentru inca vreo ora si ceva.

Asa ca la ora 22:00 am hotarat sa plecam spre casa. Nu pentru ca s-ar fi golit parcul ci doar pentru ca a doua zi mergeam la munca.

Astept un nou weekend liber sa ies la plimbare.

Asa cum imi spun cei cunoscuti, ma mananca talpile. Pentru a ma face inteles va voi explica de ce.

Luni 15 august este Sf Marie si binenteles ziua Marinei.

Abia astept sa ajung acolo pentru o sedinta foto ( nu ma intereseaza ce vedeta sau ce presedinte sau parlamentar ar ajunge acolo) abia astept sa vad ce pot face marinarii nostrii

Dupa miting voi vedea ce voi mai face, in mod sigur o plimbare prin oras si pe malul marii, asta ca sa nu spun ca nu am ajuns si pe litoralul romanesc.

Dupa o saptamana de munca am reusit sa iesim pentru 2 zile din Bucuresti. Sambata a fost o zi minunata, soare, apa calda si vantul care adia. Avand aparatul foto la mine mi-am propus sa fac si cateva poze.

Am iesit la o plimbare prin centru, nu pentru ca as fi avut timp, dar simteam nevoia sa vad ce s-a mai schimbat.

Punctul de pornire a fost ex cofertaria Scala.

Blocul din diagonala este pe cale de disparitie, si este un lucru bun, deaorece era dotat cu o bulina mare rosie.

La Universitate Teatrul National este in constructie si el, dar trebuie sa recunosc faptul ca a fost aranjat parculetul din fata.

Peste drum Spitalul Coltea, dupa renovare arata splendid.

In centrul vechi, acelasi stil tipic romanesc,  groapa – terasa -groapa, si multa mizerie.

Pe Calea Victoriei spre fosta Opereta (Calea Victoiei intersectie cu Splaiu Indepedentei) este la fel de multa mizerie.

Punctul final al plimbarii fiind statia de autobuz de la Casa Poporului, ma pot felicita ca nu vizitez prea des centrul orasului.

Sambata dimineata la ora 7 am plecat din Bucuresti cu un microbuz care iti lasa impresia ca mai are un pic si se dezmembreaza. Huruitul cardanului te ducea cu gandul la vechile mori de porumb. Dupa 5 ore de mers in final am ajuns la destinatie. Am regasit aceleasi locuri aride si aceeasi oameni nepasatori. Un sat in care totul lasa impresia ca nimeni nu face nimic. Vizitand din nou zona cu un prieten aceta incepe sa-mi poveteasca de cum arata satul inainte de revolutie. Ajungem in dreptul unui lan de ciulini si-mi spune: ” aici a fost crescatoria de rate, de aici plecau camionele in toata taram”, nu facem e pasi si-mi spune din nou ” aici a fost zona de pompe – adica erau ponpe care trageau apa din lac si irigau.culturile care erau acolo” o zona unde porumbul era de 30 cm. Si tot asa. Ajunsi acasa imi dau seama cat trudeste sa isi tina gradina de legume. O zi frumoasa petrecuta alaturi de cei dragi dar trista pentru ca am vazut cum unii se complac sa traiasca in saracie si mizerie.

Acum ceva zile in urma, suna un domn si cere sa vorbeasca cu directorul general sau cu patronul. Nici unul ne fiind disponibil il rog sa lase un numar de telefon si sa astepte pentru ca va fi sunat.

Dupa 10 minute este sunat si incepe discutia destul de “inteligenta” imi dau eu seama dupa raspunsurile oferite de catre colegul meu.

Iata cateva franturi din discutie:

- “Stimate domn, doriti sa stiti ponderea pe piata romaneasca?”

- “Doriti sa stiti daca merita investitia intr-un magazin virtual?”

si inca multe asemenea timp de 45 de minute.

Oameni buni, nimeni nu va va ajuta sa va deschideti o firma si sa va ajute sa o manageriati.